"The Passion of Lucifer - Diary" / "Patimile lui Lucifer - Jurnal"

Autor - Eu. Aveti mai multe intrebari lasa'ti comment:)

Buna cititorule! Ma bucur ca am onoarea de a-mi lectura jurnalul…cu toate ca vei avea de citit intamplari care au avut loc in decursul a zeci si sute de mii de ani…adica mai pe scurt de la aparitia omului…fie crezi ca ai fost creeat de Dumnezeu fie crezi ca ai evoluat din ceva microscopic..e alegerea ta, intotdeauna a fost asa…eu doar am fost langa tine sa iti ofer o alta cale mai buna de a urma.

Asadar, sa incepem cu inceputul, dar stai! Ce nepoliticos sunt ca nu m-am prezentat…sunt Lucifer, un Inger decazut din Rai, sau cum vreti voi oamenii sa ma numiti: “Diavolul, Satan, Dracu sau multe alte nume ce pentru mine nu au deloc valoare si chiar e dureros sa fi etichetat dupa zvonurile provenite din gurile celor ce imi vor raul.
Inca de cand eram in Rai, am fost putin mai presus decat restul Ingerilor..dar de ce sa tin asta doar pentru mine cand poate ma puteam alege cu o promovare din partea lui Dumnezeu, dar vazand ca nu apare, am cerut-o singur…asa a aparut lauda si egoismul, dar parerea mea e ca nu sunt lucruri rele, deoarece eu de unde aveam sa stiu daca si ei ma apreciaza, asa ca m-am auto-apreciat fata de ei, poate poate reusesc ceva…dar minune…am fost exilat din Rai..am fost exilat..pentru ce?! Pentru ca m’am auto-apreciat? Ah..da…doar pentru ca am fost exilat de ceea ce este numit “Binele suprem” nu inseamna ca sunt rau…dar omul nu poate intelege asta. In fine!
Chiar si acum imi amintesc cu drag de primii oameni!Stramosii tai..Adam si Eva…ce oameni! Necopti la minte, invulnerabili…Dumnezeu nu vroia sa ii invete nimic, doar le poruncea. Acolo am intervenit eu, si sa mai ziceti ca va vreau raul..ganditi-va putin…va place viata care o aveti? Daca da…ar trebui sa imi multumiti…deoarece daca nu il ispiteam pe Adam sa manance din asa numitul “Pomul cu fructe interzise”, inclusiv in ziua de azi erati cu totii in Rai si va supuneati lui Dumnezeu ca niste oi ce respecta ordinile unui cioban, deci mai pe scurt…eu v-am oferit libertatea!Dar mie cine imi multumeste vreodata ceva?
Anul 5000 I.Hr. Egiptul antic..ce vremuri de glorie si maretie pentru om. Presupun ca ati auzit de vechii zei egipteni? Daca da, atunci sa stiti ca fiecare era cate o reprezentare a personalitatii mele. Am dorit sa fie asa deoarece nu vroiam sa fiu unul singur, cum e Dumnezeu…si mai ziceti ca eu am fost egoist…dar Dumnezeu?! El care pretinde ca detine puterea suprema de unul singur?! Eu nu sunt asa…eu am dorit sa ofer mai multe cai diferite, deoarece si oamenii sunt toti diferiti, nu pot crede toti in acelasi lucru, de asta am creeat o religie politeista. Totul a fost bine, Egiptul era mai prolific ca niciodata…dar aici a intervenit Dumnezeu din invidie,desigur, prin Moise, deoarece a vazut ca si eu pot avea parte de iubirea de care are si el. Of! Cand a venit Moise si a avertizat pe bietul Faraon ca daca nu se supune lui Dumnezeu, Egiptul va pica odata cu el. Am fost distrus psihic cand am auzit asta, dar nu aveam ce face! Si asa am fost ruinat de catre Dumnezeu a doua oara…de ce? Pentru ca eram iubit de catre oameni? Pentru ca ii ajutam pe cei ce merita?Oricum…ce a fost a fost.


Anul 0. Mare zarva in acel an. Pe vremea aceea Roma era la putere. Din nou, alt popor ridicat pe spatele meu, dar niciodata nu am primit un simplu “multumesc”, si asta doare cel mai tare. Nasterea fiului lui Dumnezeu a fost o dezamagire pentru mine dar nu am fost uimit, ba chiar ma asteptam sa se intample asta cat de curand deoarece eram sigur ca Dumnezeu e iar invidios pe reusita mea si vrea sa ma ruineze iarasi. Am incercat din rasputeri sa opresc acest eveniment dar in zadar! Pe urma am realizat ce greseala imensa am facut! L-am martirizat pe Iisus si tot eu am picat de prost. Dar pe mine cine ma intelege? Eu am vrut doar sa fiu iubit si sa iubesc, dar in final am strans doar ura si batjocura pe seama mea.

Evul Mediu; Era Intunecata. Apogeul prostiei si ignorantei umane. In acele vremuri, Dumnezeu detinea puterea prin Biserica. Cine nu era supus Bisericii, avea de suferit conseciinte groaznice. Stau si ma gandesc uneori, de ce imi mai bat capul pentru om, creatura lui Dumnezeu, de ce sa il ajut eu si nu Dumnezeu? El a primit intotdeauna toti laurii pentru faptele mele de bine facute omului iar eu am primit doar ura si rautate, cu toate ca nu le merit. Atunci m-am suparat si am incercat sa iau o atitudine la fel ca ceea a lui Dumnezeu, asa ca a fost ales un Papă. Totul mergea grozav, dupa cum spuneam, Biserica era la putere, desigur, prin papă, asta pana la interventia plina de invidie si ura a lui Dumnezeu prin marea schisma cand a separate religiile asta doar ca sa imi faca mie rau, mie, cel care va ajutam stramosii iar bietii de ei tot in Dumnezeu credeau. Pur si simplu orbi!

Anii 1900-2000. In sfarsit! Anii in care pot spune cu mana pe inima ca oamenii au inceput sa fie mai deschisi la minte. Totul a fost foarte bine in perioada asta. Omenirea s-a dezvoltat mintal extraordinar de mult. Dar ce-I prea mult sctrica…in acesti ani oamenii au creat cele mai periculoase arme. Si toate razboaiele au inceput de la ce? Principii…principii legate de ? De religie desigur…in razboi fiecare soldat era mai credincios decat un preot…de ce? Pentru ca se temea pentru viata sa. Pot sa pun pariu ca lui Dumnezeu i-a placut mult deoarece toti se rugau la el..dar pentru ce?! Pentru a castiga un razboi si pentru a omorÎ alt om doar pentru a-ti arata superioritatea fata de el? In al doilea razboi mondial, dupa picarea Germaniei, am incercat sa ajut Japonia, dar sa vezi! Americanii au creeat bomba nucleara si au omorat milioane de oameni! Americanii…poporul care l-am ajutat inclusiv de cand a fost descoperit continentul America de catre Columb…bineinteles tot cu ajutorul meu, dar el tot lui Dumnezeu i-a fost recunoscator.


Dupa anul 2000. Acum poti vedea si tu. Nu mai are rost sa iti povestesc. Totul se duce de rapa pentru mine. Tot ceea ce am incercat sa fac pentru om s-a intors impotriva mea. Incet incet ma retrag spre casa, spre Iad. Sa nu te sperii caci iadul nu este ceea ce zice Dumnezeu ca este. Nicaieri nu scrie ca in iad este tortura, rautate…scrie despre chin etern..iar chinul etern este referitor la faptul ca daca nu ii urmezi calea lui Dumnezeu vei fi privat de Rai…dar crede-ma, nu pierzi mare lucru. Si pe deasupra, in Iad cei rai se schimba, devin buni..saracii..tot aici raman, la fel ca si mine. Nu trebuie sa te gandesti cu groaza ca daca pacatuiesti, ajungi in Iad. Macar vei avea buna mea companie, macar poate atunci cand te voi intampina iti vei da seama ca toate cele bune din viata ta au fost din cauza mea, si imi vei multumi, iar daca cele bune din viata ta au fost luate, sincer, imi pare rau, dar sunt nevinovat, ti-au fost luate de catre Dumnezeu din nemarginita s-a invidie fata de mine. Aproape am ajuns la final, dar sa nu iti para rau, pagini noi vor aparea in acest jurnal, deoarece timpul este nelimitat, am o eternitate la indemana sa scriu si sa ma perfectionez. Poate intr-o zi cu totii vom fi la un loc si vom incepe cu totii o viata noua, mai buna pentru toti, dar pana atunci…imi iau ramas bun de la tine, cititorule, si ma bucur nespus de mult ca ai avut rabdarea sa imi citesti jurnalul, sper ca ti-a placut. Si nu uita, voi fi intotdeauna in spatele tau sa te ajut cand vei avea nevoie de mine.